Dumnezeu a înţeles

îmi doresc ca-n fiecare noapte Dumnezeu
să-mi lase pântecul deschis. ca un ochi de apă verde
să se ştie de la intrare, la mine-n casă
nimeni nu are voie să pronunţe cuvântul moarte
pentru că oriunde privesc tu respiri

mişc cu mâinile mele limbile acestea de foc
mi-au tot spus că sunt o femeie frumoasă
dar nimeni nu ştie cum pot să păstrez în tăceri mici dragostea
că în fiecare noapte cineva a decis doar un singur vis pentru mine

mă privesc ca şi când aş fi singurul vinovat
că nu am intrat împreună în acest anotimp
mi-am desenat dintr-o singură culoare rochia de mireasă
am probat-o. mă îmbătrânea ca o ceaţă de început de lume
era singura ocazie când nu puteam să urc, să cobor

în sfârşit, mama îmi cântă din nou
cel mai îndepărtat cântec de leagăn
sortit a supravieţui morţilor. cântă în surdină
fără a şti că în curând mă voi întoarce în somnul acela nebun
roagă-te pentru mine. uită-te ce înţepătură caldă

Dumnezeu a înţeles. în fiecare noapte îmi va lăsa pântecul deschis
verde, verde, ca bronzul unor cercuri adunate-n cenuşă

poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!