Dor de ducă

Mi-e slobod gândul. Dor de ducă
Şi călător în lumea mare
Dar l-aş opri ca să îţi spună
Ecoul vorbelor amare

Apoi eu l-aş lăsa agale
La pas domol, ca sa ajungă
La inimă şi mai departe
Ca să-l auzi şi să nu plângă.

Privirea să-ţi devină blândă
În amintirea grăitoare
A zilelor de peste suflet
Şi-a clipelor rătăcitoare

Apoi m-aş duce mai departe
În alte zări în rătăcire
Mă iartă, deci, de pasul aprig
Şi-a inimii dezlănţuire.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!