Confuz

Sunt prins în labirintul minţii mele
Sucit de forme de contrast, de linii...
Îmbrobodit de-a altora opinii,
De ne-preponderenta recreere.

Redus la sclava mea întortochiere
Mă sfarm punctat cum mă fandează spinii;
Crustat ca placa care-o au rechinii
Ce-agâmbă pânditura din tăcere.

Mă simt bătut de grindina gândirii
Încolăcit de pânza-i `necleiată.
Un colier reveric mă îmbată
După un curs cu spina rătăcirii.

Mă-nfoarfec între sfera nesimţirii
Şi globul irealului de-odată,
Mă doare îmbrancirea-nnaripată,
Pupilele tăcute ale privirii.

Mă simt captiv în lanţul propriei ape
În care nasc cocoaşe curcubeici.
Asupra ploii de-amintiri reverici
Scânteie umbre cu aripi de noapte.

-De vei veni ai vrea să-mi stai aproape,
Iubita mea cu ochi adânci şi sferici?
Am bate câmpii anilor himerici
Ne-am contopi-n a cerurilor ape!

Plouă mâhnit cu ploi in Univers
Şi picurile ei aceleaşi pururi -
Tu curgi din Paradisul tău în râuri
În umbra-aceluiaşi nemernic mers.

poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Comentează! | Votează! | Copiază!