Un semn
Nu vede nimeni că plânge Adevărul,
Că lacrimile lui înoată-n minciună?
Au ajuns de rușine dreptatea și cinstea:
Hoții sunt Regi: hoția-Regină!
Lăcomia se-nalță în vile pompoase,
Pârjolește necinstea gândul curat,
Se umflă în pene ateii!
Se-ndoapă bogatul din lucrul furat!
În cuvinte întoarse se-ascund fariseii
Și gloata-i urmează!
Se chinuie mintea, cea rămasă lucidă,
Să-i înțeleagă;
Nu vede nimeni că arde Pământul,
Că focul se-ntinde, avid, peste noi?
E un semn de-ntrebare din Lumina Divină:
Ori ardem, ori aducem Adevăru-napoi!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Nairda
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre rușine
- poezii despre plâns
- poezii despre monarhie
- poezii despre minciună
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre dreptate
- poezii despre cuvinte