Pantele

Dincolo de ceaţă, de vâjâitul motocicletelor te auzi
dincolo de umbrelă, strălucind cu dintele
ca un semafor, doar îţi aşezi preafericitul picior
undeva în ploaie, şi ea se preface pe loc în lumină
tu eşti aici tot, în această Sestă Fiorentină
tot la marginea totului, şi totul în ceaţă
tu eşti totul ce se preface că dă la tot viaţă.
Şi apoi, umbrele, aruncate pe ziduri, reclamele
umbre şi ele, alergând pe faţade ca nişte gândaci
hârjonindu-se în câmpul de maci al nimicului.
Căci, înlăuntru, nimic. Doar pante de lumină
făcându-se că înspre noi o să vină, pante
prevăzute de Dante. Numai că el n-a văzut
curba întunericului, ploaia şi ceaţa
cum au căzut.

poezie de Mircea Ţuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Ţuglea
Comentează! | Votează! | Copiază!