Mă tem

Mă tem... ca frunza pe ram freamăt,
Să nu-mi mai joace soarta feste,
Încerc să-mi reprim orice geamăt
Pentru ce-a fost şi nu mai este!

Am plâns în ropote cu ploaia,
Furtunilor le-am ţinut piept,
La umilinţe-am întors foaia,
Greşelile am vrut să-ndrept!

În faţa nedreptăţii, nu pot
Să tac şi să nu mă revolt,
Ci, precum dangătul de clopot,
Eu voi răspunde dezinvolt!

Mă tem... dar nu îngenunchez,
Nu mă las şi n-o să-mi pun lacăt,
Cât sunt în viaţă, nu cedez,
Oricând, voi lua-o de la capăt!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!