Joc de seară

Ce mare se arată luna
Și câte stele sunt în jurul ei,
Inimile noastre sunt doar una,
Poți să o iei pe-oricare vrei.

Se oglindește în zăpadă
Al nostru cerc restrâns de fulgi;
Și nimenea nu vrea să-l vadă
Cum se ridică fără să-l ajungi.

Lumina și scânteia
Răsar în falnicele creste;
Și ne-nconjoară luându-ne ideea,
Din minte și din tâmplele celeste.

A jocului minune ne supune,
Pe lavița cea fără de odihnă;
Căci timpul vrea a ne răpune
Și orologiul sună-n tihnă.

Chemarea locului de altădată
Ne zumzăie pe la urechi;
Și floarea de pe lacrima uscată
Renaște printre rădăcini mai vechi.

Puterea din frumos renaște
Și visele ce au murit,
Iar semnul cu substanțe caste
Ni se arată, ca sortit.

poezie de (25 februarie 2017)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook