Frunză

Am fost o frunza-n calea ta
Ce ti-a atins obrazul in cadere,
Am vrut sa-ti las o mangaiere,
Dar ai trecut calcand pe ea.

N-am vrut sa strig in urma ta,
Si nici n-am vrut sa stii cat doare
Si-am ramas acolo pe carare
In frigul ierii ce venea.

Acum treci iar pe alei
Calcand zapada cu pasi moi,
Acum vrei frunza inapoi
Ti-e dor de mangaierea ei...

Sunt tot acolo pe carare
Mai rece si mai strain
Dar astepatand in continuare
Un semn oricat ar fii el de strain...

poezie de Lidia Lache
Adăugat de Lidia Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!