Agonie de toamnă
Cerul și-a prelungit agonia...
Poemele izvorâte din frunze
Sunt în ediție limitată.
Arcușul e înnodat în trei,
Sau în patru, nu știu nici eu...
Ramuri distorsionate și reumatice
Stau hotar
Între cenușa durerii și cer.
Din pleoapele grele
Cad lacrimi de jar.
Haosul ne cuprinde trupurile,
Fuzionează cu ele...
M-ați izgonit către stele...
Mi-ați împletit gândurile!
Sufletul este vioara întâi...
Mi-e chipul aramiu, amărui...
Privesc autoportretul
Și acuz singurătatea ce i-a pictat
Trăsături reci, prăfuite,
Găsite la anticariat.
E toamnă... sunt obosită!
Poate mâine nu va mai fi la fel.
Adoarme condeiul pe buze de sânger,
Adoarme și umbra-n penel...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
