Mărturisire

Eu sunt al senectuţii poet şi m-am născut
din artă spre-a păşi în altă artă.
Pana e-abia cioplită, iar lira zace spartă
şi mi-am pecetluit orice trecut.

În versul meu prezentul e cernut
de-o sită ciuruită de-a mea soartă
care de-o viaţă-ntreagă o cruntă pică-mi poartă
şi nu-mi înţeleg vina. Ce oare i-am făcut?

Sunt trist fiindcă-s aproape de final
şi tot ce-a fost în vreme superb, a ajuns hal,
că timpul ce-a rămas n-are răbdare.

Iubirea şi speranţa în sine s-au închis,
dar râd ca-n tinereţe atunci când fac să zboare
din inima-mi bătrână câte-un vis.

sonet de Anatol Covali (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!