plouă dimineaţa

negre pătrate în colţ
emană sunet din ele
pe albul imens al cortinei
de suflet flămând şi intens
nemâncat de zile
cu sete mi-e dor
de ploaia dimineţii
cu aripi
tu înger plăpând
deviez în intersecţie vântul
cu vorbe
întorc pe dos pătratele negre
cortina o trag pe urechi
cum trage din foi de tutun
fumul
viaţa din om
dimineaţa
cu un cui fără chef
uit de tot
fără vlagă păşesc
timid
în universul dur