temă cu turle catedralei

naşpa, zice
şi oftează, ce mişto am visat
se făcea un pui de găină cu cioc de raţă, părea
auriu
râdea

un om privea turlele catedralei
printre gratii
dădu să mai spună ceva… a uitat

fiecare
în patul lui – ca de spital
ne ferim să nu alegem acelaşi punct
din tavan, cică
e de rău

altul surâde prin somn, ori mi s-a părut
o uşă de fier undeva trântită răsună
vaiete, zgomote înăbuşite…
linişte
linişte

îmi caut – unde-o fi punctul
din tavan

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!