Mă-ntreabă lumea

Mă-ntreabă lumea de ce scriu şi eu nu ştiu
Să răspund, am câştigat palate de aer,
Aflat la marginea prăpastiei, privesc un balon,
El mă va duce pe Lună, ies dimineaţa din valurile
Mării, ies vremelnic, ce aduc eu semnilor?
Mâine voi muri pentru, să nu mă plângeţi,
Poate dura ceva, detesc inteligenţa filosofilor,
Eseiştilor, esteţilor, isteţilor, nimic nu se compară
Cu sufletul, iar suflet au numai poeţii.
Chiar dacă nu-i citeşte nimeni.
Cunoaştem noi toate păsările pământului?
Cuvintele nu mpor niciodată, indiferent
În ce limbă se scaldă, anii mi-au tăiat trupul în două,
O parte zboară, o parte se scufundă,
Zi după zi vine şi pleacă speranţa, ce este ea?
O monedă de schimb pentru trecerea Styxului.
Ai rămas un timp să contempli imensa tăcere.
Cine eşti tu, poete?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!