In Memoriam "Bacovia"

E ploaie, e viscol
şi singură sunt
în nări simt şi acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi şopteşte-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
şi când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde eşti tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
şi mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...

"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb şi funerar veşmânt..."