Transparenţă...

Mă scurg pe o stâncă de vis
Ca un ultim picur de ploaie
În marea ochilor tăi
Şi mă pierd.... în tuşul din foaie;
Mă fulgui încet spre o turlă
Ce încă a clopot răsună
Mă cheamă să-ţi răcor divinul
Din dimineţi până-n lună;
Mă dizolv prin voci de pământ
Prin priviri deocheate
Să mă-ntrupesc mai târziu
Să-ţi mângâi suflările toate;
Mă prefac că nu-s prefăcut
Din lut cu-adiere.
Dar ştiu, doar un lucru e sfânt
Tu eşti lapte şi miere;
Aştept să mă scurg,
Să mă pierd,
Să mă fulgui,
Să fiu chemat,
Să mă dizolv,
Să mă-ntrupesc,
Să mă din toate ca dintr-un nimic
Pentru tine... căci tu eşti tot ce iubesc!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!