Adâncuri
În roua dimineții mă trezesc,
cu frică eu privesc, când pe fereastră urmăresc.
Ai plecat de ceva timp, ca un anotimp.
Te-ai schimbat asa de tare ca o floare căzătoare.
Te strig cu voce tare, dau din mâini și din picioare într-o mare disperare;
Iar tu, te întorci și mă privești și un zâmbet îmi dăruiești.
poezie de Rareș-Mircea Jiga (martie 2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre voce
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre rouă
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre frică
- poezii despre flori