A cincea scrisoare a îngerului

scuipi un"Tatăl nostru" în viteză
ieşind din lift
aripile mele prinse în uşa blocului
trântită de tine
se scutură de pene
câteva cad pe umărul tău
lângă mătreaţă
cu vocea inocentă a unui copil
îţi şoptesc:
te vei întoarce în casa
şi în patul tău
toate rolurile tale
şerpuindu-se printre spasmele musculare
noaptea
în somn
te vor bântui
în braţele fricii vei ţine lumânări aprinse
căutând în locurile întunecate din boscheţii subconştientului
un
Tu
real
vei vedea cât de stranii sunt umbrele măştilor purtate ziua
devorate de instinctele dezlănţuite
în toată mizeria vei zări un chip
este al tău
poartă-l

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!