Ger

c-o greutate-n toate
se surpă grâul de-astă vară
pe pâlnii de vârteje rare
nu miroase-a şoareci
vii pe dedesubt
cu blana mătăsoasă
şi îngheţaţi mai rare în amurg
se-mpotrivesc butucii pentru foc
topoarelor ştirbite la tăiş
şi insensibilă la-mpunsături
mi-atârnă mâna pe cântare
but însângerat
dar fierbe în adânc de muguri
vârtos şi cleiul
şi oul lepădat la întâmplare
e transparent de ger
o fată-1 încălzeşte
de nimenea văzută
între sânii neformaţi
înfiorată de răceala lui

şi seara îl ridică
în magazia afumată
la lumina lămpii
să-i vadă banul sfânt cu pui
tulbure peşte-n adâncime
încremenit în gheaţă
şi cineva-mi întoarce
până la ţipăt arcul inimii
fără să poată şti dacă rezist
un stol de ciori mai negre cu zăpada
mă-mpuşcă pe la spate
şi sufletul mi-1 zvârle
de orizont mult mai departe
cu primul pom în floare
şi de mireasmă asudat
înfipt în creier bine
şi-n fiecare noapte îmi visez
mai limpede imaginile scrise ziua

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!