Tăcere
Se rup frunze
și cad uscate,
vântul se-oprește
și pasărea tace.
Timpul, nu știu
s-a oprit sau trece,
nu aud ceasul
și liniștea zace.
Îmi cade stiloul,
cuvintele pier
și lacrimi pe-obraji
nu-mi dau pace.
Tăcerea doare,
se lasă apăsătoare,
nimic nu se mișcă
nici pasărea zburătoare.
Timpul devine
o singură clipă
lumea părându-mi prea mică
și nimeni nu tulbură
eterna clipă
ce tace...
Mă-ntreb: totul moare?
De ce totul tace?
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.