paso doble

fac întâi un pas în talpă şi apoi
cu ea cu tot un altul
merg probând drumul din mine
până când sunt asfalt celuilalt
dinaintea ochilor

am agonisit atâta şovăială
ascuţind ca pe creioane moi fricile, încât
mă mir cum de mai sunt păcătos…
cu trufie, cu cuvântul mai ales, da
poetul este străpăcătosul, dar nu cu fapta
acestea îi sunt deseori bune
restul, erezie

mă întreb câţi poeţi sunt în ţara asta
ca să ştiu
dacă tălpile auzite… aproape, sunt iluzii
sunt de orbi, cerşetori sau
frunze mari, încă verzi, întinse timpuriu
în calea vântului –
şi cât de eretic ni-i neamul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!