reverie nocturna

iar ma trezesc in miez de noapte
simtind fiori de gheata-n mine
si-aud apropiate soapte
ce se repeta-n nestiire..

se-arata umbre la ferestre,
privind cu jind l-al vietii dar..
si simt ca-s spirite celeste
ce-si cauta trupul, in zadar.

de teama sufletu-mi tresare..
imi pare ca au mii de brate
ce-ntind cumplitele lor gheare
spre mine, vrand sa ma inhate.

in ochii lor arsi de pacate
pocnesc carbuni din jar nestins
iar parul lor danseaza-n noapte..
inlantuind trupu-mi incins.

..aceeasi noapte zbuciumata
trait-am cu teama mereu..
si-astept de fiecare data
sa vina pazitorul meu..

apare cand apune Luna,
urmat de pulbere de stele..
el ma salveaza-ntotdeauna
din ghearele umbrelor rele.

ma-ncearca o senzatie rece
privind cum din inaltul cer
coboara-ncet..iar teama-mi trece.
ii simt dorinta..si il chem..

usor paseste inspre mine
si-l vad oprindu-se in prag.
in parul lui sclipesc rubine,
inflacarand ochii-i de jad..

pe-obrajii lui vegheaza lacrimi..
doi stropi fierbinti s-au revarsat,
trecand prin genele ca gratii..
din ce-nchisoare au scapat?

as vrea..cu-o mangaiere dulce
durerea sa-i alin indat'..
dar nu sta-n loc, de mine fuge
cand ma indrept spre el cu-un pas.

curand, el se topeste-n zare..
zburand spre un lacas ceresc
si-n intuneric mi se pare
ca-i un luceafar, un eres..

as vrea sa stiu de ce el vine doar noaptea la fereastra mea
si-alunga umbrele straine
ce bantuie prin mintea mea.

de ce n-a vrut, ca altadata,
sa il ating cu mana-mi rece,
sa il sarut..macar o data..!
si sa-l intreb cand va mai trece..?

mi-e dor de-a lui imbratisare
ce simturile imi imbata..!
caci il doresc..dar mult ma doare
ca nu-i real, n-a fost vreodata..

e-n visul meu de-atata vreme..
cand ma trezesc nu-i langa mine
si-atunci imi simt genele grele
de lacrimi calde..din iubire.

poezie de Maria Cristina Iordache
Adăugat de Maria Cristina Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!