Psalmul despre Sancta Simplicitas

Dacă-ai ajuns chitarei să-i numeri decibelul,
În freamăt să vezi vântul şi-n murmur doar cascadă,
De nu-ţi dă osebire belciugul şi inelul,
De ce-aş vorbi de vultur la gloata din ogradă?

Fac dragoste, spun unii, ca şi cum zici fac treabă!
O, nume sfânt, Iubire, primul născut Luminii...
Păcat până la ceruri, de-ajungi să fii tarabă
Vânzând din moştenirea ce ne-o lăsară crinii!

Nevindecatei lepre, mai poţi spera-n miracol,
Dar de simplicitatea cea groaznică, prostia,
Nici Dumnezeu din ceruri, nici demoni, nici oracol,
N-au leac tămăduirii, chiar de-ai dubla vecia!

Nu lua în seamă bârfa prea gureşelor ţaţe,
La tine n-o s-ajungă, că eu te ţin în braţe.

sonet de Dumitru Ichim (4 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!