Psalm de luminare a lemnului

''Se luminează lemnul sub daltă şi gealăuri'',
Aşa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.
De slab te laşi Iubirii, atunci îi eşti puternic.
Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri?

Sămânţa-i rege florii, cocon de rămăşaguri.
Petala, ca aripă, e doar răscumpărare
Spre zborul ce dă fructei gust acrişor de soare,
Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri.

Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!
Adânca-nţelepciune-i când de frumos ţi-e frică.
Nu încruntând sprânceana eşti cuib de rândunică,
Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri.

Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaşte-i!
Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broaştei.

sonet de Dumitru Ichim (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!