Psalm din păgâna humă

Cu tine-n braţe, dacă-aş gândi la nemurire,
Chiar gândul veşniciei, n-ar întina mişel?
Că nu săruţi cristalul, iubirea sorbi din el,
Cu gust ca din eternul la prima lui rodire.

Când îţi răsuflă sânii sub greul ispitirii,
N-aş fi nărod, Nirvana să-ţi spun c-o am în gând?
Nu Stingerea, frumosul stă inimii la rând,
Cu roşu-n semnătură pe-osândele iubirii.

Cum te iubesc, vrăjmaşo, cu sfânta-mi nebunie!
Cu-atât mai mult mi-eşti dragă că-n sâmbur de tristeţi
Slobozi din cer prin suflet azur de Voroneţ,
Dar faci din ochi lui Dante, Infernul să ţi-l scrie.

La Tine vin, Iubireo, cu flacăra păgână:
Cred că din toate, iadul Ţi-a cam scăpat din mână!

sonet de Dumitru Ichim (9 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!