cine să strângă?…

în mine-s înălţate mori de vânt
mori grele
piatră pe piatră şi aripi mari cât
dublul braţelor întinse
intră docile grăunţe-aşteptările
intră aspiraţii colţuroase, ascuţite
intră zbatere trăită cu o secundă abia

moraru-i aţipit ori vremea lui
prelinsă în lehamite consacrată nici măcar
de umbra-i în flăcări nu i-ar păsa

nu-i
cine să strige făina…

nu-mi răspunde decât
să mă vând
hei, cerule, îţi voi recita o poezie nouă
pentru tine
plăteşte-mă din belşug
mi-e creştetul ca pământul crăpat

morile-mi macină a pustiu
singure
cine să le ceară, cât
şi în ce să strângă făini amare
şi cele din care
s-ar putea coace pâine Morţii
câtă risipă…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!