propoziţii neterminate

monotonii
inutile şi încărcate ochi cu vină – imit
măsurarea încordării, imit alergătorul

înăuntru Soare şi afară, albeşte os
cărat de vânturi iuţi la suprafaţă…

domesticim spaimele ori scăpăm
dând cu viaţa de pământ precum
cu o căciulă veche roasă

«’tui mama ei de roată» – zicea tata
scuipând înspre apus cu năduf
în vreme ce eu
rămâneam fixat pe secvenţa cu osul…
hei, nu mai vreau nimic, iubito
mi-e prea…
ai înţeles?!

incoerenţa, firimituri din propoziţii
întregi odinioară
nebunia
îmi adună pulsul pe spirale
vreau, brusc vreau
ceva
tunetul la start, pistolul: pfuff!
spre ne-dor –
… reluaţi citirea de la capăt…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!