faţă în faţă

În treacăt
îl salut pe Atlas şi mă aşez
faţă în faţă cu Pământul: Ce mai faci, Pământule?
… oftează şi atât
voiam să-ţi spun, să-ţi mulţumesc sau nu
pentru bulgăre, cel din care-s făcut!
Să cred că-i un gest pozitiv puţinătatea trupului meu ori
ai vrut să demonstrezi cine ştie cui
că într-un trup mic încape vrere, iubire, atâta iubire
foame, sete, dor
mirare… mai voiam să-ţi spun, am şi uitat, se holbează
apoi mă priveşte chiorâş Atlas – stai liniştit, nu-s
iscoadă şi nici nu-ţi vreau locul, tu fă-ţi treaba
cât eu intru înăuntru
ca un vierme
în mărul acesta ce-l ţii… ia stai, nu cumva-i
mărul edenic?!… Nu. Ei bine, m-ai liniştit
– al doilea oftat…
între timp, mai trag o tură în jurul Soarelui, caut
pe unde o fi rătăcit îngerul meu
şi intru înăuntru
înăuntru

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!