Viață de artist

Eu te-am inventat
și-acum îți rupi frumusețea ca pe o pâine
în fața tuturor,
eu te-am inventat - și iată-mă agrafă măruntă
în părul tău aducător de toamnă.
Odinioară locuiau în tine iepuri de casă,
închideai ochii și mi se făcea somn.
Astăzi călătoresc în tramvaie
aproape mi-e rușine să scriu poezii
și de mi-aș putea împacheta viața în lăzi
le-aș abandona la marginea orașului
fericit ca un biciclist tânăr.

Și iată ca-n basme îmi bate la ușă cititorul
în stelele contoarului electric
amintindu-mi că trăiesc,
tu nu vii
și parcă zâmbetul prostesc din oglindă
îmi strigă-n locul tău:

"trăiești, nătărăule, trăiește..."

poezie de din Fluierături în biserică (1998)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
cumpărăturiCartea "Vino in rochia ta simpa de stamba" de Mircea Dinescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 14.99 lei.
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook