Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
Mă bântuie urlet de groază
Din clubul morții în artificii
Topind vieți într-un vis, o oază
În mintea anoxică în suplicii.
Îmi plâng boboci de-al meu popor
Ce-aveau să înflorească o țară,
Ce-i azi rănită, părinți mor
C-ai lor copii-au ajuns să moară...
La mame, tați, pe brațe... aseară...
Sunt tot revoltă, tot o fiară!
PS
Arșilor în "Colectiv", Clubul morții-n București... și nimeni n-ar răspunde... iară,
ISU, inspectoria inutilă, zisa "Poliție" Locală
Tagma controlorilor "neanunțați"... cu toții demni de ocară!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
