Să

Spune-mi, prieten drag,
de ţi-e apăsare numele meu,
mai lasă-l jos, de-i tăiş oblic,
uită-l pentru această veşnicie…
voi veni altădată fără nume, fără umbre
te voi îmbrăţişa îţi voi săruta
cicatricele rănilor de astăzi,
voi prinde o anume distanţă, destul cât
să respiri slaba adiere a dorinţei,
să am un nume cum să mă chemi,
să împărţim răsăritul,
să nu ne găsească pe fiecare singuri
înserarea…