Pârtia cuvintelor

Să te ferească Dumnezeu
de patima poetului îndrăgostit
de literă
de un cuvânt anume – o
ori îl poartă în ochi
ori păşeşte cu măsură neomenească
spre percepţia spaţiului

plimb dreapta mea pe coala de hârtie
îmi pare că schiază degetele
slalom printre litere – abia aşteaptă
să fie scrise
cu fiecare semn, pârtia-i mai grea sau
dreapta mea e lama unui buldozer
împinge noianul spre margini ignorate
rămân literele – ierbi ascunse
până la această trece ori bulbii!

Să te ferească Dumnezeu
de zăpada acestei hârtii, poetule!
ţi-ai tatua trupul
apoi
ai gesticula mimând dreapta
litere pe cer dând norii
ca şi cum ai da pagina

aceste fragmente aprind
şi rămân aşa, în creion,
ca-ntr-un baston...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!