Minune siderală
Din curcubeu ai răsărit,
Minune siderală;
Și timpul l-ai redefinit,
Sub auroră boreală.
Încet, încet răsar viziuni,
Zâmbindu-mi nestatornic;
Iar ochii îmi șoptesc minuni,
Pe ace de ceasornic.
Schimbarea se anunță-n vis
Și-n roua dimineții,
Când chipu-mi tânăr și proscris,
Sărută albul ceții.
Mijesc sub razele de soare,
Pe iarba verde-pal,
Iar corpu-ți se prelinge-n zare,
Prin sticla de opal.
Aievea, te revăd pe cer,
Minune siderală;
Când timpul zburdă efemer,
Prin dragostea-mi astrală.
Durerile încerci s-alungi,
Cu zâmbetu-ți ceresc,
Culese din trecutele spelunci,
Ce se arată din lumesc.
Nu m-oi întoarce niciodat",
La timpul ce-a trecut,
Căci el îmi strigă ne-ncetat:
Iubește viața, chip de lut!
poezie de Liviu Reti (18 iulie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
