Să ne oprim ca într-o ceață,
ca-ntr-un altar de murmur blând:
voi, visuri, lacrimi, soare, viață,
voi, râuri veșnic lunecând,
Cum ne întoarceți în tăcere,
plutindu-ne ușor spre cer,
spre vama umbrei de durere,
spre marele tărâm de ger...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contact | Termeni de utilizare | Cookies | Pentru alte site-uri
Citatepedia este un proiect cultural cu acces gratuit. Materialele de pe acest site fie au fost puse la dispoziție de autorii lor sau de reprezentanți ai acestora, fie nu sunt protejate de drepturi de autor (pentru că au caracter de citate sau au drepturi de autor expirate), fie sunt puse în circulație pentru a promova creații și artiști. Orice chestiune de natură legală se rezolvă pe cale amiabilă.