Amintiri de rugă dulce

În rugi târzii, la ceas de seară,
Icoana Sfintei Maici Marii
Aşteaptă pruncii să-ngenunche...
Tu, pruncul meu cel mare, ştii?!

Mai ţii tu minte-ntâia seară
Cu Crezu-n gând, când ne-am rugat
De îngerească mântuire?!
Mai ţii tu minte?! Ai uitat?!

Când ai păşit cu sfiiciune
Către icoană, oare, ştii?!
Nu cunoşteai această lume,
Erai copil printre copii...

Ai sărutat atunci icoana,
Creştin cu sete ne-mplinită...
Ştiai c-alături îţi e mama,
Iisus şi Maica Prea Cinstită.

Ardea o candelă în suflet...
Esenţa pură de copil
Şi ai sorbit cu luare-aminte
Din râul sângelui divin.

O sfântă, dulce-mpărtăşire...
Mai ţii tu minte, pruncul meu?!
Acum, la fel îţi e unirea
Şi dragostea de Dumnezeu?!

Umil, în sfinte spovedanii
Să învăţăm să ne căim!
Cu multă suferinţă-n suflet
Şi-n cârdăşie să trăim?!

Vino! Căci sfintele altare
Mătănii de mărinimie
Revarsă peste viaţa noastră...
Să ne rugăm! Aşa să fie!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!