Şi ce dacă?!

Picuri reci şi grei îmi spală
Ochii-ntunecaţi şi trişti...
Adevăr e, ori mă-nşală
Însuşi gândul, că exişti?!

Pe cărări bătătorite,
O, ce imn biruitor
Trece... Unde eşti, iubite?!
Nu faci parte din decor?!

Tu eşti ramul ce se-apleacă?!
Ce îmi cade la picioare?!
Dulce rugă! Şi ce dacă?
Sufletul din nou mă doare...

Tu eşti frunza care plânge
Şi-n caleaşcă ancestrală
Se înalţă spre apusul
Unei alte lumi de ceară?!

Tu eşti vântul?! Şi ce dacă
Îmi şopteşti iubirea ta?!
Eşti hoinar al lumii tale...
Şi ce dacă vei pleca?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!