Vidul
Vidul din noi
Mărește laturile universului
Cu încă un timp.
Milimetri de lacrimi...
Fluidul ființei noastre risipite-n eter,
Își caută forma...
Unde ești?! Unde sunt?!
Un vid bătând ca un clopot -
Sălbatic, atroce, crescând...
Mă recompun și compun
Baricade de clipe.
Dar vidul, integru,
Ca o sabie cu tăiș limitat,
Taie în trupul uitării, taie vidul din mine...
Așa se întâmplă...
Așa s-a-ntâmplat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
