Viața

Viața nu-i decât un joc... uitat
În colțul trist al unui semn de carte,
Un fluture zburând îndepărtat,
Pudrat pe aripi cu polen de noapte.

Eu sunt o stea lucind în ochii tăi,
Un vânt hoinar, bătând primăvăratic,
Atât de tânăr precum anii mei...
Îmbrățișarea arcului Carpatic,

Mă poartă încă-n vechiul carusel
Cu roci zdrobite printre zmei de piatră,
Doar timpul parcă nu mai este cel,
În care eu mă încredeam odată.

Dovadă vie celui care sunt
Și veșnic pendulează-ntre istorii,
Sunt tot același, însă nu mai sunt
Decât copilul tainei și-al ninsorii.

Nu m-am oprit în loc... În gări de fum
Alerg, oh, cu secundele deodată,
Copilul cel de-atunci, cel de acum...
Adorm... Și nimeni nu mă mai deșteaptă.

Pe paginile vechiului album
Uitate, prăfuite, sunt doar eu...
Mă regăsesc, măicuța mea acum...
Și plâng, măicuță! Și mi-e tare greu!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook