Stele căzătoare partea a IV-a

Pe colţul alb al fluturelui-stea,
Răpită de-o iubire incoloră,
Îşi duce dorul, azi, iubita mea,
De vise şi de dragoste frivolă.

Trădat, plângând, spre cer mă-nalţ în zbor
Să îmi salvez iubita de ispită;
În aripi de mătase mă-nfăşor
Şi de iubirea mea neprihănită.

E drumul lung şi piedici mă supun,
Umil, să îmi aplec privirea-n vise...
Nimic nu m-ar putea opri din drum:
Stihii, dureri, vulcani, iubiri promise.

Alunec ca o lacrimă-n pridvor,
Sub talpa providenţei plec privirea...
Sunt trup de stea şi sunt vulcan de dor,
Sortit să-şi prindă-n păr nemărginirea.

Cu moartea chezăşie am legat
Şi vulturi-universuri mă condamnă...
Eu, chip de lut, de zei pietrificat
Să port în suflet lacrimi de aramă!?

- Iubita mea, întinde-ţi braţul stâng!
- Un înger-zeu mi-a fermecat privirea...
- Se strâng frânturi de suflet, iată, plâng!
Numai la mine vei găsi iubirea.

- Dar chipul tău oglindă-i şi apus,
Pe când eu sunt de-un timp nemuritoare.
Du-te pe calea ta! (Şi s-a tot dus...)
Şi-acum mai umblă rătăcind sub soare...

- Întoarce-te! (Un clopot-vânt trezi
Hora de stele). Vreau să îmi oferi
Sărutul unui răsărit de zi,
Iar eu să-ţi dau în schimbu-i tot ce-mi ceri.

Hai, strânge-mi mâna! Nu mă amăgi!
Ia-mă cu tine-n zborul către mâine!
Numai pe tine-am să te pot iubi...
Pe veci, aici, eu n-am să pot rămâne.

În zbor de aripi frânte şi de vis,
Îngeri de sticlă au căzut pe mare...
Din valuri, o sirenă s-a desprins,
Călătorind spre ţărmul de candoare.

E sângeriu apusul, de tristeţi,
Dar el şi ea rămân în amintire,
Ca Prometeul unei alte vieţi –
Poem de viaţă şi nemărginire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!