Taina
Când peste-acoperișuri luna se ridică-n noapte
Și tac și cele mai ușoare șoapte,
Adânc, adânc în suflet, tresare-nfiorată
O taină ce pe buze nu-ți vine niciodată.
Și-atât de-abia simțit îți dă fiori,
Ca adierea blândă a-nserării
Când spală spuma de pe țărmul mării...
Ce mângâierea vântului în zori
Când fură, lunecând peste peluze,
Polen din cupa unei flori...
Și taina stă cu degetul pe buze.
poezie de Nadeja Știrbey, traducere de George Topîrceanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre noapte, poezii despre flori sau poezii despre degete