Dimineaţa cu aromă de scorţişoară

de mâine dimineaţă
n-o să mai scriu ca până acum

cred că e vremea să întorc umbra
dintre firele ierbii şi să las
iubirea din cuvânt să
rătăcească într-un sân de femeie

fireşte

o să dorm mult mai mult
lângă femeia geloasă pe
blugii mei mulaţi

o să şterg praful
pe toate nimicurile şi o să
închid lumina între coaste
locul unde ieri îmi ţineam neputinţa
toate frustrările o să le arunc
la coşul cu rufe murdare

o să pun şi puţină muzică
poate un blues
aşa mai răresc din gânduri
în spatele şifonierului
tatuat cu păianjeni

gata cu drumurile lungi
cu aşteptatul lângă semafor
şi cu biletele de tramvai perforate
la a doua staţie

o să golesc noaptea din mine
ca să pot învăţa să râd

şi dacă o să mai am timp
o să dărâm toate gândurile
o să-mi vopsesc gardul în alb
lăsându-mi capul pe spate
ca să mă văd trecând prin
albastrul fisurat al cerului...

Dumnezeu mă va privi îngăduitor

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!