Ocean de frunze

Ocean de frunze... Un plămân bolnav
Pulsând în ritm c-o inimă bătrână...
Geamul planetei pământiu, concav,
Sub greutatea morţii se sfărâmă.

Lacrimi cereşti... Apus împodobind...
Atâtea amintiri ne stau în cale...
Însăilat cu ramuri, suferind,
Lăsând în urmă aminitiri solare,

Trotuaru-ndoliat de paşi grăbiţi,
Cast, asudând, un înger imprimat
Pe pleoapa gri închis a unei stânci,
Cu ramuri ude iar a desenat.

Se-nalţă fum... Din arămiu covor
De pete sângerii, tuşaţi cu taină
Se scurge-n noapte gândul meu de dor
Împodobit cu muguri de aramă.

Miroase iar parfumul de gutui
Şi-o ceaţă deasă anii mi-i cuprinde
Se stinge-n suflet mustul amărui
Eu umplu coşul vieţii cu merinde.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!