Poem de toamnă

Las toamna-n palme... Iată, tremur zorii!
Înfometate vânturi mă gonesc...
Eu rătăcesc prin parcul cu magnolii
Şi cânt cu toamna... -n ea mă regăsesc!

Trag ivărul luminii... Mi-este teamă!
Întunecarea vreau să mă cuprindă!
În suflet clopot fraged de frunze de aramă,
Las să-mi pătrundă... Voi cresta în grindă

Această toamnă. Câmp de crizanteme
Cu dulci arome, fie-mi aşternut!
Mustească-n mine toamnă de poeme
În neastâmpăr blând de început!

Ca o aromă de gutui şi mere,
De taină şi de vin cu scorţişoară,
Să rătăcesc în podul palmei tele,
Eu, must uitat de lacrimă amară.

Iar tu, fecioară de poem tomnatic,
Rămâi la geamul meu să mă priveşti,
Dulce iubire cu un iz romantic,
O filă dintr-o carte cu poveşti...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!