Ploaia

Campu-ntreg e monoton
Sub povara lui de apa
Este sufletul de om
Imbatat de trista viata.

Intr-o urma-nbatranita
Ce se pierde-acum in apa
Oglindita sta tacerea
Glasuind cu glas de soapte.

Sub acoperis de frunze
Stau, privesc la corp de gaze:
Mici luciri scanteietoare
Mici luciri rupte din soare.

Mici sclipiri de curcubeu,
Ne anunta-n gura mare:
Iesi copil fricos la soare
Nu te voi manca chiar eu.

poezie de Pop Carmen Marina
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!