Să-ți ispășești osânda

Abia acum am înțeles, în fine,
Că eu n-am nici-un rost de nu te am,
Că viață mea-i pustie fără tine,
Mai bine dacă nu te cunoșteam.

Mă frământ în noapte când visez
Cum noi ne-am întâlnit întâmplător,
Și îmi doresc să te îmbrățișez,
Să te iau din vis, să scap de dor.

De-ar fi așa ușor nu ai scăpa
Și te-aș răpi pentru viața întreagă,
În inimă adânc eu mi-aș săpa,
Și te-aș întemnița iubire dragă.

Să-ți ispășești osânda-nchisa-n mine
Să nu mai poți nicicând să evadezi,
Să mă iubești cum te iubesc pe tine,
Doar cu iubire ta să mă imbrățișezi.

poezie de (4 martie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook