Orizonturi

despic o linie în patru
să aud tăcerea cum
usucă cuvântul
ca o arșiță
fără zi
în care
nu vine și nu
pleacă nimeni
în spatele umbrei
stau pașii rânduiți
pe mijlocul drumului
gata de fugă
acolo unde se rup
marginile zilei
sunetul rămâne surd
ca o zbatere lăuntrică
liniștea doarme ascunsă
într-o privire
doar iarba respiră din întinderi
pentru a nu-și pierde culoarea...

cerul sfârșește dincolo
de marginea în care nu
locuiește nimeni...

singurul loc în care și privirile tac

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook