Poezia

Poezia, ca o pumă arămie
pândind poarta veșniciei lucrurilor
cu grațioasa-i ispită deșirată
așteptând să se prelingă noaptea întomnată
în șirul de ochii de jad și zare
al monștrilor mărilor cu corali,
în sângele strămoșilor mei cald,
gros și murat cu ierburi aromitoare,
să-mi ningă somnul damnat.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!