Cărări albe

Mă ninge încet
pe tâmplele aşteptării
o iarnă venită prea devreme
se aştern nămeţi
la început de drum
a visului neîmplinit
frânturi de gânduri zac strivite
le calcă timpul în picioare
pe cărări albe nestrăbătute
m-aş ratăci... de n-ai veni cu mine
în poezia iernii fulguită
mă răscolesc dorinţe
ce au fost odată
din anotimpuri ce-au trecut
în umbra nopţii, steaua noastră
ne veghează
magia unei clipe
ne aduce mai aproape
au trecut anii...
suntem bunici
fericirea este mai aproape.

poezie de Maria Ciobotariu (4 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!