Halucinaţie

Falsul echinox tălăzuia pe ape.
Ochiul meu abil îl percepuse,
Din mireasma lui voia să scape
Şi exilul cu mirare începuse.

Falsul echinox era ca luna.
Mâna mea râdea, sbura în jur.
Se lărgeau mirarea şi laguna,
Infinitul apărea mai pur.

Anii treceau, în flanc, îmbătrâniţi.
Genii coborau de pe statui,
Falsul echinox, cu sateliţi,
Rătăcea mereu al nimănui.

- Pelerin nebun, mi te opreşte!
Zis-a infinitul la o vreme.
L-a ucis cu dreapta, voiniceşte
Şi-a tâşnit o salbă de poeme.

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!