Halucinație

Falsul echinox tălăzuia pe ape.
Ochiul meu abil îl percepuse,
Din mireasma lui voia să scape
Și exilul cu mirare începuse.

Falsul echinox era ca luna.
Mâna mea râdea, sbura în jur.
Se lărgeau mirarea și laguna,
Infinitul apărea mai pur.

Anii treceau, în flanc, îmbătrâniți.
Genii coborau de pe statui,
Falsul echinox, cu sateliți,
Rătăcea mereu al nimănui.

- Pelerin nebun, mi te oprește!
Zis-a infinitul la o vreme.
L-a ucis cu dreapta, voinicește
Și-a tâșnit o salbă de poeme.

poezie celebră de din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook