O gură eternă de rai

Ca peregrini pe Pământ,
E bine s-avem permanent
În trăistuţa periplului nostru,
Suficiente merinde!
E bine să punem ulciorul cu apă
Curată şi bună, dătătoare de viaţă;
Să mai punem acolo-n trăistuţa celestă,
O-nvelitoare din fibră sfinţită,
Călduroasă, rezistentă şi sacră;
Şi, candela cu Din Lumină, Lumină,
Pentru-a lumina şi-ncălzi, la nevoie,
O peşteră-ntunecată şi rece!
Nu ştim ce şi, mai ales, pe cine-ntâlnim
Pe neştiuta, anevoioasa cărare!
Poate pe însuşi Isus îl găsim:
Însetat, înfometat şi flămând...!
Şi-atunci, sufletul nostru, cu de toatele-n el,
Spontan se va face, maiestuos şi divin,
O gură de rai! Eternă şi pură!

poezie de Iulia Mirancea (28 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!