Despre cum ni se schimbă starea de spirit când avem bani

Motto: "Necazul cel mare e că Dumnezeu a făcut prea puţini bani!" (Heinrich Heine)

Ani de zile eu n-am băgat de seamă
Care e cea mai teribilă dramă

Ce anume roade, ca un vierme la rădăcină
Biata fiinţă umană, până când o termină.

Ne uscăm pe picioare, n-avem chef de nimic
Universul ni se pare din ce în ce mai mic.

Ne zbatem ca şoarecii-n cuşcă
Ne este ruşine, mai tragem o duşcă.

Dăm telefoane, ne facem curaj
Pentru un mic împrumut punem totul în gaj.

Dar specia umană s-a sălbăticit
Prietenii cei mai buni au fugit.

Lumea se ascunde la telefon
Ne râde-n faţă orişice besafon.

Ştiam că omul e lup pentru om
De la Plaut, şi Hobbes, şi Ioan Chrisostom.

Însă n-am bănuit că există şi o voluptate
De a-l umili pe cel aflat în dificultate.

De a face pe prostul şi-a poza în sărac
Când în casa de bani miliardele zac.

"Omul sărac miroase a prost" –
Zicea cineva, care acum e pus la adăpost

La Poarta Albă, hahalera, şmenarul
Ca semn că Dumnezeu nu bate cu parul.

E greu fără bani, dar mai grea e povara
De-a nu dormi liniştit, când suferă ţara.

Dacă-i azi ruinată, e şi din pricina ta
Creatură infectă, care n-ai milă de ea.

Iar dacă asta e criza, mai rea e ca moartea
Degeaba am învăţat şi-am tocit cartea

Astăzi, doar primitivii şi hoţii au bani
Sfidîndu-ne ca nişte mitocani.

Şi totuşi... Atunci când faci rost de parale
Din sudoarea frunţii şi a mâinilor tale

Totul se luminează în jur
Apar stele de aur pe cerul de-azur

Deodată, simţi că viaţa merită trăită
Dispar insomniile care te-agită

Inima ta e pe înălţimi
Trufaşii din jur redevin anonimi.

Dumnezeu o să-i bată cum e mai rău
Fiindcă au călcat în picioare sufletul tău.

Banii aceştia nu sunt pentru tine
Tu vrei să le faci altora bine.

Lumea redevine frumoasă
Îngerii vin cu colindul şi la tine în casă.

Nu-ţi pierde credinţa, trăieşte curat
Fie numele Domnului binecuvântat!

Căutare